La douăzeci de ani, viața nu e cum crezi tu
Pe toți de lângă tine îi vezi cum
Îți zâmbesc, dar te gândești la fostu’
Îl suni, nu răspunde, o face pe prostu’
Las-o așa. [x2]
La douăzeci de ani, cl, da’ nu vezi strada
În bamboo e tare, când faci pe prada
Franța, Spania, pe chat până-n Canada
Ei te știu, da’ tu, încerci să faci pe doamnă
Las-o așa. [x2]
La douăzeci de ani, prima dată la urgență
Munca asta a ta, te bagă-n ambulanță
El, nu mai e băiatu’ bun, e chiar o zdreanță
Începi să-l simți tot mai mult o cunoștință, nu?
Las-o așa. [x2]
La douăzeci de ani, ma-ta nu te bagă-n seamă
Îți e dor s-o suni, s-o-ntrebi „ce faci, mama?”
Nici la masa de Crăciun nu te mai cheamă,
iar îl suni pe fostu’, iar face pe prostu’
Las-o așa. [x2]
Sensul versurilor
Piesa descrie deziluziile unei tinere de douăzeci de ani, confruntată cu relații eșuate, probleme de sănătate și distanțarea de familie. Refrenul "Las-o așa" sugerează o resemnare amară în fața acestor dificultăți.