Zi de zi, mă uit la tine
Încerc să văd doar ce e bine
În tot ce ești cu adevărat
Sau din tot ce lași de arătat.
Zi de zi, am porție dată
De venin cu ciocolată
Și-ncerc să înghit câte puțin
Fiindcă am nevoie de venin.
N-am curaj să-ți spun pe gură
Ce am în cap, eu n-am măsură
Și atunci prefer să nu vorbesc
Toate vorbele ți le șoptesc.
Stau închis în lumea ta
Nu mai pot ieși și nu mai pot
Judeca decât prin ochii tăi
Care și închiși sunt foarte răi.
Ea mă ține prizonier
Zale de mătase și.. yeah!
Fără ea nu reușesc
Doar cu ea nu-nebunesc
Fără ea mă rătăcesc
Doar cu ea mă regăsesc
Fără ea nu reușesc
Doar cu ea nu-nebunesc
Fără ea mă rătăcesc
Doar cu ea mă regăsesc.
Sau poate e mai bine așa
(să nu vreau altceva)
Să nu încerc să schimb pe ea
(să nu mă pierd de ea)
yeah yeeah yeaaaaah
yeah yeeah yeaaaaah
yeah yeeah yeaaaaaaaaaaaaaaaaaaaah.
Fără ea nu reușesc
Doar cu ea nu-nebunesc
Fără ea mă rătăcesc
Doar cu ea mă regăsesc
Fără ea nu reușesc
Doar cu ea nu-nebunesc
Fără ea mă rătăcesc
Doar cu ea mă regăsesc.
Fără ea.. doar cu ea
Fără ea.. doar cu ea
Fără ea.. doar cu ea
Fără ea.. doar cu ea
Fără ea.. doar cu ea
Sensul versurilor
Piesa descrie o relație toxică în care naratorul se simte captiv și dependent de o altă persoană. Oscilează între disperarea de a fi fără acea persoană și nebunia de a fi cu ea, incapabil să se desprindă, chiar dacă recunoaște efectele negative.