Alungă tăcerea.
Adu-ți aminte de primele cuvinte
Învățate în doi, uitate apoi
De jurăminte și primele instincte
Dezlegate de noi, pierdute în noroi.
Înțelegi tot ce nu s-a spus
Și mă faci să mă simt în plus
Când vrei să-mi ierți
Ca să poți să mă cerți
Poate că piatra din mâna ta,
E aruncată de altcineva
Și n-a nimerit fiindcă tu te-ai ferit!
Refren:
Alungă tăcerea și cere-mi ce vrei
Dar stinge durerea din ochii mei!
Adună-ți otrava și încearcă s-o bei
Mai mult decât vina,
Nu poți să-mi iei!
Adu-ți aminte că sufletul nu simte
Doar ce ar trebui și poate muri
De aroganță și lipsă de speranță
În fiecare moment, trecut sau prezent.
Am crezut că m-am vindecat
Când eu de fapt m-am infectat,
Cu inima ta și cu ceața din ea.
Un gol atât de plin de chin,
Sunt un leac plin de venin
Un urlet tăcut, amărât și căzut!
Refren:
Alungă tăcerea și cere-mi ce vrei
Dar stinge durerea din ochii mei!
Adună-ți otrava și încearcă s-o bei
Mai mult decât vina,
Nu poți să-mi iei!
„Extaz și agonie.. înainte de moarte subită”:
.. și când mă minte, nu se simte,
.. când mă lovește vrea de fapt să mă alinte..!!!!
.. minte, minte, minte, minte, minte, minte!!!!!!!
Refren:
Alungă tăcerea și cere-mi ce vrei
Dar stinge durerea din ochii mei!
Adună-ți otrava și încearcă s-o bei
Mai mult decât vina
Nu poți să-mi iei!
Sensul versurilor
Piesa descrie o relație toxică, plină de minciuni și durere. Vorbitorul exprimă confuzie și suferință, dar și o formă de acceptare a situației, refuzând să lase vina să-l definească.