Duce-m-aș către Arad
Cu omul care mi-i drag,
Mi-aș face cale pe jos
Cu omul care-i frumos.
Cu badea din Târnova
Așa cum ne-o fost vorba,
Că-i drumul numai pe șes
Și bădița-i om ales.
C-așa mi-i lumea mai dragă
Când am bădiță de treabă
Și mi-i traiul cu folos
Când am bădiță frumos.
Bădiță din Târnova,
Bine mi-ar sta-n casa ta,
C-aș fi floare la obloace
Și voie bună ți-aș face,
C-aș fi floare de bujor
Și-am trăi, bade, cu dor.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorința unei persoane de a călători către Arad cu persoana iubită. Versurile evocă un sentiment de nostalgie și dorința de a împărtăși o viață simplă și fericită alături de persoana dragă.