Seară, ce pustie fără noi,
Ne găsim pierduți prin lumi de ploi,
Totul este tot fără noi doi,
Tată..
Ochii tăi prin lume mă-nsoțesc,
Fiecare zi cu ei privesc,
Ochii tăi copiii mei vor fi..
Tată..
Te acoperă toamnele de frunze,
Ca-ntr-un vis în ele te ascunzi,
Astăzi cânt ca tu să mă auzi,
Tată..
Cel mai trist,
Cel mai trist,
Cel mai trist tango de seară
Pentru el,
Tatăl meu,
Tatăl meu artist de țară..
Ai rămas să cânți tu singur
Nopțile în cântece târzii..
Tatăl meu,
Ce destin,
Într-o lume secundară..
Tatăl meu,
Fum și vin,
Și-o armonică bizară..
Ai rămas să cânți tu singur
Cântece în nopțile târzii..
Toamna, mai întârzie prin sat,
Frunzele ca clopotele bat,
Știu că ești.. și de ce ești azi beat..
Tată..
Muntele din lume m-a sustras,
Ce-am făcut de singur ai rămas..?!
O, istorie cu mult necaz!
Tată..
Te acoperă toamnele de frunze,
Ca-ntr-un vis în ele te ascunzi,
Astăzi cânt ca tu să mă auzi,
Tată..
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorul profund și regretul față de tată. Naratorul își amintește de tatăl său, un artist, și exprimă tristețea și sentimentul de pierdere, reflectând asupra relației lor și a distanței create de-a lungul timpului.