Dorințele unui rătăcit.
Și aș dori obișnuit să bată vântul,
Și aș dori să nu mă doară ca să simt cuvântul,
Și mama, pentru mine-atât să nu mai plângă,
Și când o veni iarna – curat ca-n ierni să ningă.
Și aș dori dușmanul să nu-mi mai stea la spate,
Că-ndeajuns din față prietenul mă bate,
Și aș dori în lume sfinții să se-ntoarcă,
În altă parte, Doamne, ce mai au să facă..
Și aș dori să uit de tot și să-mi iubesc iubita
Și-atât de mult, atât de mult să nu mă pască-ispita,
Și aș dori sfârșitul să-mi fie la sfârșit,
Și-aș mai dori ce mi-am dorit..
Ianuarie 1998
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorințele unui om pierdut și dezamăgit de viață, care tânjește după lucruri simple, cum ar fi un vânt obișnuit, alinarea durerii, liniștea mamei și puritatea iernii. El își dorește să scape de dușmani și ispite, să regăsească iubirea și să aibă un sfârșit firesc.