Și se-ntâmplă din nou,
Dac-ar fi să trec prin foc,
Chiar nu ți-ar păsa deloc,
Eu ți-aș face inima cadou.
Și se-ntâmplă din nou,
Și se-ntâmplă din nou.
O nouă zi, încerc să mă adun,
Să te-nțeleg, să fim pe același drum,
Nu pot să nu mă-ntreb: sunt doar eu la tine-n gând,
Sau în locul meu poate fi altul oricând.
Și iar vii plângând la pieptul meu,
Spui că, fără mine, ți-ar fi greu,
Îmi spui că mă vrei pe viață,
Vrei să fiu numai al tău.
Și se-ntâmplă din nou,
Când e totul mai frumos,
Ștergi cu dragostea pe jos,
Apoi pleci și spui că n-are rost.
Și se-ntâmplă din nou,
Dac-ar fi să trec prin foc,
Chiar nu ți-ar păsa deloc,
Eu ți-aș face inima cadou,
Și se-ntâmplă din nou.
Chiar dacă tu mă rănești,
Eu nu voi renunța,
Momentele când mă iubești
Îmi țin trează inima,
Chiar dacă tu ai să pleci,
Eu te voi aștepta,
Nu pleca!.
Și se-ntâmplă din nou,
Când e totul mai frumos,
Ștergi cu dragostea pe jos,
Apoi pleci și spui că n-are rost.
Și se-ntâmplă din nou,
Dac-ar fi să trec prin foc,
Chiar nu ți-ar păsa deloc,
Eu ți-aș face inima cadou.
Și se-ntâmplă din nou,
Și se-ntâmplă din nou.
Sensul versurilor
Piesa descrie o relație toxică, ciclică, în care protagonistul suferă din cauza comportamentului inconsistent al partenerului. În ciuda durerii repetate, există o speranță persistentă și o incapacitate de a renunța la relație.