Îmbrățișează viața ca pe-un suflet drag
E un fir firav, nu e nimic atât de grav
Degeaba ești liber dacă trăiești ca un sclav
Zâmbește, oricum ajungi bătrân și bolnav;
Gândul la mâine, stres pe pâine și mulți nervi
Viața până la urmă ți-o trăiești sau o observi;
Stop, societatea asta nu e pentru visul tău
Tot mai multe legi și reguli, merge spre rău.
O țară de informatori, e normal să aibă sechele
Și să crezi că orice om îți vrea răul, nu binele
Încă o dată să fim copii la bloc uniți toți;
Puneam piatră pe piatră, era bara unei porți.
O viață între chichicot, zbucium și ropot
La final cade cortina în bătăi de clopot
Stop, la fericire nu e lichidare de stoc
Ai noroc, când nu pui nevoia ta pe primul loc.
Am promis cândva, îmi voi trăi viața;
Indiferent ce-o să fie, altfel nu mi-o iert mie.
Am promis cândva, îmi voi trăi viața;
Indiferent ce-o să fie, altfel nu mi-o iert mie.
Tânăr, poate nu vede totul limpede.
Despre bani, două lucruri: să vină mulți și repede
Merg în lux, și-l permite, dar nu știe
Că vine cu ceva prea scump, numit mândrie;
Trăim într-o piață și fiecare e-un produs
Ești în vitrine de când pe Facebook te-ai pus
Orice-ar fi, capu’ sus, nu e niciun dezastru
Nu vezi timpul trece și lasă obrazu’ aspru;
Țelu’ pentru care vezi în fiecare un inamic
În timp altul afară o valorează mai nimic
Facultăți cu nume sofisticate nimic nu spun
Șomajul de după e-un cuvânt scurt și sigur;
Iubesc România cu libertatea ei obraznică
Dramatică, doar aici simți inima gigantică
Iubire, te-am supărat că nu știu ce-i aia iubire
Când în loc să ne culcăm, m-am rugat pentru tine.
Am promis cândva, îmi voi trăi viața;
Indiferent ce-o să fie, altfel nu mi-o iert mie
Am promis cândva, îmi voi trăi viața;
Indiferent ce-o să fie, altfel nu mi-o iert mie.
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre promisiunea de a trăi viața pe deplin, în ciuda obstacolelor și a deziluziilor societății. Este un îndemn la a nu renunța la visuri și a găsi fericirea în lucrurile simple, amintindu-și de valorile copilăriei.