Baby you understand me now
If sometimes you see that i’m mad.
[Vikloth]
Am mințit cândva să-mi fie bine pe moment,
Când a devenit un obicei am știut că nu-i accident,
Din vorbe fapte și din fapte caracter,
Durere din ele și gândurile trimise în eter,
Laude dulci în loc de munci mi-au trasat interesul,
În loc de cumpătare mi-a plăcut excesul,
Ca și cum lumea mare,
Care oricum e de vânzare,
Mi se cuvine și ar încăpea în buzunare
Ai venit aici să înduri orice sentiment efemer,
Dacă tremuri în fața unui om ce-ai să faci în cer?
Cum să te predai ușor unui necaz sau boli?
Când poate să te învețe cât nu știu câte școli,
Am judecat după îmbrăcăminte și accesorii,
Nu-ți lăsa ochiul înșelat de lucruri iluzorii,
Fiindcă nu te fac mai bun și nici mai înțelept,
Când privesc în urmă orice regret arde în piept.
Mi-am judecat părinții c-aș fi altfel decât ei,
Dar până la urmă le-am călcat identic pe greșeli,
Și ce dacă nu-mi lasă moștenire vreo afacere,
Să-i apreciem că pleacă și nu e cale de întoarcere,
Am bârfit toate defectele ce le avem în comun,
Mi s-a dat dreptate și m-am crezut mai bun,
Dar cum eu văd și judec cu tărie orice cusur,
Și eu sunt văzut și fac rău celor din jur
Am dat un leu unui cerșetor privind în ochii săi,
După care așteptam o sută pe alte căi,
Am promis c-am să fiu lângă tine ani lumină,
Când m-am plictisit, în orice ți-am găsit vina,
Acum sunt singur și te caut în așternutul rece,
Cineva m-a iubit, dar am făcut-o să plece
Încă mai fac greșeli, dar mă lupt din răsputeri,
Să mă cunosc și să fiu mai bun decât ieri.
Sensul versurilor
Piesa este o introspecție asupra greșelilor făcute în trecut și a eforturilor de a deveni o persoană mai bună. Artistul reflectă asupra judecăților, relațiilor pierdute și dorinței de a evolua.