[Strofa I]
Sunt un luptător sau doar e autosugestie?
Un călător venit să-și mai învețe o lecție
Un actor prost, mă rușinez în fața celor buni
Când am să mă laud să mă luați la pumni!
Azi ne liniștim, tragem aer după atâta fugă
Banii sunt blestemați, niciodată n-o s-ajungă
Visez să-l văd într-o zi pe vânzătorul de la colț
Alergând, cântând pe-o pajiște-nflorită,
Țipând ”sunt liber, sunt o persoană fericită! ”
La? ar da 16 ore de birou, pe câteva în care-și invata copiii ceva nou
Suntem mulți înghesuiți pe scări de autobuze
Ne grăbim spre moarte cu grijile pe buze
Calcule, obstacole, bârfe, comentarii ridicole,
Prostie, scandal, vedetele sunt știri-articole.
Ref. x2.
Ai fost odată ca niciodată dacă ai fost prost
Ai vrut să fii ca alți proști?
Atunci, degeaba ai fost!
Ai fost odată, învață să nu mai fii altădată prost
Timpu’ trece, ești prost, degeaba ai mai fost!.
[strofa II]
Recunoaște-ți defectele, cunoaște-ți toate aspectele
Trăiește sentimente, nu iubi obiectele
Niciodată nu-i prea târziu, ochii să-i deschizi
Și viața-i scurtă doar dacă te sinucizi
Ia atitudine, nu lăsa să te-nvețe nevoia
Cum au luat românii sătui de salam cu soia,
Când nu poate oferi copilului condiții decente
Deși muncește, ce simte un părinte..
Și fiecare, nu se poate, îi lasă o cicatrice
Vorbele pătrund în inimă ca niște alice.
Cum să-i spuna să-nvete de nivele olimpice
Când se promovează pe bani, pile și criterii politice?!
Vocea poporului n-are educație și se bâlbâie,
Iar când i se oferă cuvântul huiduie!
Avem ce merităm dacă greșim de fiecare dată
Nu-i totul pierdut, da’ timpu’ nu iartă!.
Ref. x2.
Ai fost odată ca niciodată dacă ai fost prost
Ai vrut să fii ca alți proști?
Atunci, degeaba ai fost!
Ai fost odată, învață să nu mai fii altădată prost
Timpu’ trece, ești prost, degeaba ai mai fost!.
[Strofa III]
Un suflet deschis e vulnerabil și-l doare
Când încrederea oferită-i e călcată-n picioare
Dar toate-s trecătoare și n-ar fi frumoase
Și-o inimă sfâșiată cineva o poate coase
Grijile macină chipuri, scrise parcă-n riduri
Nu suntem primii care trăiesc aceste lucruri
Vom fi ultimii, dacă nu construim începuturi!
Prea ne comportăm ca niște actori pe-o scenă
Fericirea-i atunci, când duci capu’ liniștit pe pernă
N-am timp să mă supăr, să sufar, să număr
Nedreptăți ce mi se fac, da’ am timp pentru păcat!.
Ref. x2.
Ai fost odată ca niciodată dacă ai fost prost
Ai vrut să fii ca alți proști?
Atunci, degeaba ai fost!
Ai fost odată, învață să nu mai fii altădată prost
Timpu’ trece, ești prost, degeaba ai mai fost!.
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre importanța învățării din greșeli și despre cum să nu repetăm aceleași erori. Subliniază ideea că, dacă nu ne schimbăm în bine, experiențele trecute devin inutile. Îndeamnă la introspecție și la asumarea responsabilității pentru propriile acțiuni.