Nu sunt decât un oaspete, subiectiv
Jocul nu e în favoarea mea
Îți păstrai mintea proaspătă, respectiv
Pozitivul tău mă fură.
Aripile-mi ard
Planez și cad sărutând vipera
Ca un înger ciudat
Greșesc și sparg zorii cu ea.
Născut să zbor, m-ai molipsit
M-ai făcut să mă târăi pe pământ
Lipsit de vânt, orbit deja
Fără de aripi nu mai pot zbura.
Am aripa rănită
Cine o vindecă, cine
Am aripa rănită
Cine o vindecă, cine.
Îți place când respir venin, când mă frige
S-obisnuit, îl am în sânge
Taci când aș vrea să vorbim, vreau zgomot puțin
Destul dacă vei plânge.
Aripile-mi ard
Planez și cad sărutând vipera
Ca un înger ciudat
Greșesc și sparg zorii cu ea.
Născut să zbor, m-ai molipsit
M-ai făcut să mă târăi pe pământ
Lipsit de vânt, orbit deja
Fără de aripi nu mai pot zbura.
Am aripa rănită
Cine o vindecă, cine
Am aripa rănită
Cine o vindecă, cine
Sensul versurilor
Piesa descrie o relație toxică în care naratorul se simte dependent și rănit. Metafora aripilor arse și a imposibilității de a zbura sugerează pierderea libertății și a identității.