A trecut, neică, un timp
Am crezut c-am să te uit
Te-aş minţi de nu ţi-aş spune
Cât mi-e de greu fără tine
Aştept, neică, să mă strângi
Focul din mine să-l stingi
Bobocel să mă alinţi
Cum eram noi fericiţi
Mă strigai, neică, prin casă
Ce faci, mândra mea frumoasă
Ca doi copii ne-alintam
Şi ce fericiţi eram
Văd şi-acuma ochii tăi
Cum îi căutau pe-ai mei
Văd şi-acuma ochii tăi
Cum îi căutau pe-ai mei
Eu nu cred c-ai putea spune
Că nu-ţi mai e dor de mine
Nici eu n-aş putea să cred
Că s-a stins focul din piept
Eu ştiu, neică, şi ştiu bine
Câte nopţi ai plâns de mine
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorul profund și amintirea unei iubiri trecute. Naratorul își amintește cu nostalgie momentele fericite petrecute alături de persoana iubită și recunoaște că încă îi este greu fără ea, simțind că sentimentele nu s-au stins complet.