Nici în basm vreun împărat
N-avu roib mai înfocat!
Iară Prâslea, mărunțel,
Vremea-ntreagă e pe el.
Și, mai iute decât vântul,
Ocolește-ntreg pământul.
Și, de vrea cumva, străbate
Și văzduhurile toate.
Numai seara se dă jos
De pe roibul lui fălos.
Și îl lasă după ușă,
Priponit de-o curelușă.
…Că uitasem să vă spun:
Roibul e-o nuia de-alun!
Sensul versurilor
Piesa evocă nostalgia copilăriei și a jocurilor simple, unde o nuia de alun devine un cal năzdrăvan, purtându-l pe Prâslea în aventuri fantastice. Subliniază puterea imaginației infantile de a transforma obiecte banale în instrumente ale aventurii.