Vaporul când pe gard îl desenezi,
un lup bătrân de mare te și vezi.
Cutezător sub cel mai-nalt catarg,
Dând piept cu vântul fioros din larg.
Bătându-ți joc de fiece talaz,
Tu, neclintit la provă și viteaz,
Cu zâmbetul pe buze știi să-nfrunți
Furtuni și valuri mari cât niște munți.
…De n-o să-ți pese nici de uragan,
Poate-o s-ajungi cândva și căpitan!.
Dar pân’atunci, te du și lasă-ncet
Să curgă apa de la robinet.
Și spală-te pe-obraj, pe mâini, pe cot,
Căci te-a mânjit cărbunele de tot!
Sensul versurilor
Un copil își imaginează aventuri pe mare, dar este readus cu picioarele pe pământ de necesitatea de a se spăla. Piesa juxtapune fantezia grandioasă cu realitatea cotidiană.