Când eram și eu băiat de școală,
Am zis: tată, cred de-acum că știu,
Viața este albă ca o coală,
Cumva însă trebuie s-o scriu!
Mi-am luat bilet la clasa a doua,
De la agenția de voiaj.
Dimineața când s-așterne roua,
Când se stinge luna pe oraș.
R: Mergem toți,
Mergem toți cu același tren
La un semn,
Coșul şuieră solemn
Mergem toți,
Mergem toți cu-n personal
Mâine poate dăm de ideal.
Trenul nostru-i numai veselie,
Urcă și coboară pe de rost,
Soarele se leagănă-n câmpie,
Ne salută munții maiestos.
Uită-te, prietene, în fereastră,
Trece o câmpie, vine-un deal,
Totul curge ca în viața noastră,
Adunare pentru ideal!
R: Mergem toți,
Mergem toți cu același tren
La un semn,
Coșul şuieră solemn
Mergem toți,
Mergem toți cu-n personal
Mâine poate dăm de ideal.
Controlorul cu un clește-n mână
Și-un chipiu cu cozorocul roș
Se întreabă de o săptămână
Oare controlatul are rost?
Cei din clasa-ntâi sau clasa doua
Dacă trenul fuge tot pe roți
Mie mi se pare că-i tot una
Din moment ce cântecul i-ntors.
R: Mergem toți,
Mergem toți cu același tren
La un semn,
Coșul şuieră solemn
Mergem toți,
Mergem toți cu-n personal
Mâine poate dăm de ideal
Sensul versurilor
Piesa descrie viața ca o călătorie cu trenul, unde fiecare persoană își caută idealul. Indiferent de clasa socială, toți suntem în același tren, urmărind același scop, cu optimism și speranță pentru viitor.