Lângă inimă îmi stai,
Cum stăteai cândva în rai,
Domnul fără să m-aștept
M-a ochit cu tine-n piept
Și de-atunci în piept te simt
Ca pe-un glonte de argint,
Iadul despărțind de rai,
Lângă inimă îmi stai!
Să te scot din viața mea
Doctori mari am căutat,
Însă toți au renunțat,
Că de inimă erai
Prea aproape și mi-au spus
Domnul te-ar putea salva
Domnul însă nu voia!
Dar când e frig și e târziu,
Cu tine-s fericit să fiu
Și-n noaptea lumii să te-alint
Iubito, glonte de argint!
Lângă inimă îmi stai
Ca într-un jilț de catifea
Să te uit am vrut cândva
Însă de tristețea ta
Inima s-a-ntunecat,
Ca un vechi pierdut regat
Și-am înțeles că nu e dat
Să împărțim aceeași stea.
Dar când e frig și e pustiu,
Cu tine-s fericit să fiu
Și-n noaptea lumii să te-alint
Iubito, glonte de argint!
Lângă inimă îmi stai..
Și sunt văzut ades ducând
Două umbre pe pământ,
Una este umbra mea,
Alta este umbra ta,
Subțire umbra strălucind
De glonte dulce de argint.
Sensul versurilor
Piesa descrie o iubire dureroasă și imposibilă, comparată cu un glonte de argint în inimă. Protagonistul este conștient de suferința pe care o resimte, dar nu poate renunța la această iubire, chiar dacă îi aduce tristețe și umbre.