Refren:
Tu, Ardeal, tu, Ardeal
Îți suntem oșteni
Templul sfânt, templul sfânt, Munții Apuseni.
1. Că tu ne ești vatră și din piatră-n piatră
E tăria unui neam de moți.
Asta-i țara noastră, noi nu stăm în gazdă.
Horea nostru-i risipit pe roți!
Refren.
2. Ne-au furat barbarii, ne-au căznit mai marii
Dar avem în piepturi 7 vieți
Ne vibrează-n sânge
Pân’ la Putna plânge
Clopotul ce bate la Râmeț.
Refren
Sunt doar strofe, o să mai scriu altă dată
Sensul versurilor
Cântecul exprimă un puternic sentiment patriotic și de apartenență față de Ardeal, văzut ca un simbol al identității și al rezistenței românești. Versurile evocă istoria zbuciumată a regiunii și legătura profundă a locuitorilor cu pământul ancestral.