Tot am vrut și-acum aș vrea
Să opresc tinerețea,
Să fiu floare pe pământ,
Să nu-mbătrânesc nicicând.
Tinerețe, floare-aleasă,
Te-aș ține numa-n fereastră,
Te-aș uda și te-aș plivi,
Lângă mine te-aș opri.
Oi sta-n loc și-oi hodini,
La tinerețe-oi gândi
Că s-o dus așa de iute
Ca și apa de pe munte.
De-aia eu cânt și petrec
Că nu vreau să-mbătrânesc,
Oi cânta cât oi putea
Și cât Dumnezeu o vrea.
Eu dacă n-aș mai cânta
Dușmanii s-ar bucura,
Dar eu cânt cu foc și dor
În ciuda dușmanilor,
Nu mă las și nu mă las
Să știu că mai am un ceas.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorința de a opri trecerea timpului și de a păstra tinerețea. Cântărețul își găsește refugiul în muzică, ca o formă de a sfida îmbătrânirea și de a se bucura de viață, în ciuda adversităților.