Te-am iubit, bădiță, mult,
Mor și nu pot să te uit,
Te-am iubit, bădiț-al meu,
Și-o să mor de dorul tău.
Bade, de-acum înainte
Unde te-oi vedea n-oi râde,
Cu ochii nu te-oi căta,
Nici n-oi sta în calea ta.
Mândra care-o ai acuma
N-ai s-o iubești cât îi lumea,
Chiar de-o fi bună săraca
Nu știe să-ți ție seama.
Dimineața să te scoale
Numai cu vorbe domoale,
Să te-aline, să te cheme,
Să te-ntorci seara devreme.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă regretul profund și dorul intens al unei femei pentru bărbatul iubit, chiar și după despărțire. Ea își exprimă suferința și anticipează că acesta nu va găsi o altă iubire la fel de devotată.