Veta Biriş – Sus, Sus, Sus la Munte Sus

Strofa întâi.
Din codri pe plai la vale,
Venea un voinic călare,
În suflet cu supărare,
Falnic şi viteaz fecior,
Craiul mândru al munţilor,
Iancu-n fruntea moţilor.

Refren.
Sus, sus, sus, la munte, sus,
Sus, sus, sus, române, sus,
Acolo şi Iancu-i dus,
La Vidrade sus.

Strofa a doua.
S-a oprit s-adape calul,
De sub brâu şi-a scos cabalul
Şi-n doină şi-a plâns amarul.
„Mureş apă argintie
De-o fi să caz în robie,
Să trimiţi în munţi solie.”

Refren.

Strofa a treia.
Să loveşti cu malul tău
Toţi duşmanii ce vor rău, bis
Să ştie mâna străină.
Că şi apa ta-i română”bis.

Refren.

Strofa a patra.
Strigă Bărnuţ din Sibiu,
Că Ardealu’ nu-i pustiu
Iar flăcăi sânt zeci şi mii.
Strigă Iancu de la munte
Nu te teme, măi Axente,
Că şi eu viu de la munte.

Refren