Plânge-n mine inima
Că nu mai sunt tinerea,
Bătrânețe cu dor greu,
Te-ai pus pe sufletul meu.
Bătrânețea-i haină grea,
Nu iartă pe nimenea,
Este grea, este urâtă,
Numai Dumnezeu te-ajută.
Iar când părul mi-o albi
Să fiu lâng-ai mei copii,
Nici atunci n-aș vrea să mor,
Poate le-oi fi de-ajutor.
Doamne, dă-mi viață frumoasă,
Să pot sta cu-ai mei la masă,
Că părinții până mor
Duc grija copiilor,
Se roagă la Dumnezeu
Să îi apere de rău.
Sensul versurilor
Piesa exprimă tristețea și regretul față de trecerea timpului și apropierea bătrâneții. Vorbitorul își găsește alinare în familie și credință, dorindu-și să rămână alături de cei dragi cât mai mult timp.