Pe sub deal, pe sub pădure
Merge-o nevăstuță-n lume,
Nevăstuță din alt sat,
Fugită de la bărbat
C-un copil nebotezat.
Copilul merge plângând,
Nevăstuța suspinând:
– Taci, pruncule, nu mai plânge,
C-aicea pădurea-i mare
Și ne-or ieși hoții-n cale.
Hoții-n cale ne-or ieși,
Pe-amândoi ne-or omorî,
Bine vorba n-o găta
Hoții-n cale și picau
Și din gură cuvântau.
– Țipă-ți pruncul la pământ
Și hai cu noi la hoțit.
– Eu pruncul nu l-oi țipa
Până capu-n sus mi-o sta,
Până capu-n sus mi-o sta.
Sensul versurilor
O femeie fuge de acasă cu copilul ei nebotezat, dar se confruntă cu pericole neașteptate în pădure. Ea este pusă în fața unei alegeri dificile de către hoți.
