Pe drumul vieții cântând
Nici nu știu cum a trecut,
Viața de-i grea sau ușoară
Nici nu știu cum anii zboară.
Când să mă bucur de viață
Îmi văd bătrânețea-n față,
Bine-i, codrule, de tine
Că nu-mbătrânești ca mine.
Voi, românii mei iubiți,
Cântecul să mi-l primiți,
Cântecul și al meu nume
Să răsune-n tine, lume.
Din vatra Ardealului
La sufletul omului,
Că vreau să-ți cânt, lume, ție
La necaz și bucurie.
Atunci când n-oi mai cânta
Alții locul mi-or lua,
Vă las dragostea și cântul
Că n-oi trăi cât pământul.
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra trecerii rapide a vieții și a importanței cântecului. Artistul își exprimă dorința de a lăsa o moștenire prin muzica sa, adresându-se ascultătorilor cu dragoste și oferindu-le cântecul său.