O mamă atâta-i bună
Cât ne crește și ne-ndrumă
Și se culcă nemâncată
Numai mari ca să ne vadă.
După ce ne-am ridicat
Fetele s-or măritat,
Feciorii s-or însurat,
Noi de mamă am uitat.
Acum mam-o-mbătrânit
Și-a ei față s-o zbârcit,
Mama noastră dragă, bună
Îi bolnavă și bătrână.
Când îi pe patul de moarte
La copii le scrie carte,
Îi cheamă pe fiecare
Să le-mpartă ce mai are,
Să le-mpartă ce mai are
Că buna lor măicuță moare.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă importanța mamei în viața noastră, de la creștere până la maturitate. Subliniază regretul copiilor care uită de mama lor la bătrânețe, abia realizând valoarea ei când se află pe patul de moarte.