Nevasta care-i frumoasă
Mare pagubă-i la casă
Că bărbatul ar lucra,
Singură nu ar lăsa.
Când se duce-n câmp la coasă
Gându-i stă tot la nevastă,
El singur se sfătuiește
Și cu coasa tot grăiește.
Fie-acela blestemat
Cin’ frumoasă și-o luat,
Că oricând la lucru merge
Gându-i stă tot la muiere.
Muierea care-i frumoasă
Îi păcat să nu iubească
Și pe unul, și pe altul,
Și pe jumătate satul.
Sensul versurilor
Piesa descrie soarta unui bărbat căsătorit cu o femeie frumoasă, dar care îi aduce mai multă suferință decât bucurie. Frumusețea ei îl distrage de la muncă și îl face gelos, sugerând că aceasta ar putea fi infidelă.