Mamă, când m-am măritat
Rea soacră mi-am căpătat,
Puneam secera la brâu,
Seceram holda de grâu.
Seceram pân’ la amiaz’
Tot cu lacrimi pe obraz,
Mă uitam la răsărit
Vedeam soacrele venind.
Cu străițile pe spinare
La nurori cu de mâncare,
Numai soacra mea nu vine,
Bat-o-ar ziua de mâine.
Când era mai către seară
Vine soacra ca o pară
C-o pituță de secară,
C-o lingură de papară.
– Hai, noră, și mâncă tot!
– Ba eu nu, mânca-re-aș foc,
Dacă n-am avut noroc
Să-mi fi zvârlit conciu-n foc
Și vălitoarea pe vale
Să fiu și-acum fată mare.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă regretul unei tinere femei căsătorite care are o soacră rea și tânjește după viața de dinainte de căsătorie. Ea își amintește cu amărăciune de munca grea și de lipsa de ajutor din partea soacrei.