Maica mi-a făcut gura
Să mă stâmpăr cu dânsa
Când n-oi mai fi lângă ea
Și vreun dor greu oi avea.
Maica mi-a făcut ochii
Să mă stâmpăr cu dânșii,
Oi plânge și-oi lăcrima
Inima mi-oi stâmpăra.
După dorul de părinți
Plâng cu lacrime fierbinți,
De doruțul de la frați
Tot cu ochii-nlăcrimați,
Iar de dorul de copii
Oi plânge cât oi trăi.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă durerea și dorul profund față de părinți, frați și copii. Gura și ochii sunt văzute ca instrumente de alinare a dorului, prin amintire și plâns. Pierderea și distanța față de cei dragi generează o tristețe persistentă.