Lună, lună călătoare
Peste ape și izvoare,
Tu mereu călătorești,
Toată lumea o zărești.
Tu treci păduri și coline,
Oprește-te și la mine
Să-ți dau dorul și gurița
Să i le duci la bădița.
Lună, fă-mi și acest bine
Și-adu-i aminte de mine
Că-l aștept și stau în prag,
Mă gândesc la el cu drag.
La horă-n sat nu mă duc,
Noaptea cos și nu mă culc,
Cămașă de mire-i fac,
L-aștept că mi-i tare drag.
Sensul versurilor
O fată își exprimă dorul față de bădița ei, rugând luna să-i ducă vești și să-i amintească de ea. Ea îl așteaptă cu drag, pregătindu-i cămașa de mireasă.