Lume, lume, iară-ți cânt
Că nu ți-am cântat de mult
Și-o las naibii supărare
Că viața-i trecătoare,
În viața ești trecător
Și-ntr-o noapte ai să mori,
Dar eu cânt și îmi petrec
Că oricum zilele trec.
Anii care au trecut
În cântec i-am petrecut,
Am cântat, lume, și-am râs
Chiar de sufletul mi-o plâns,
Haidați să ne veselim
Că nu știm cât mai trăim,
Că pe lumea ceealaltă
Nu știe nime’ ce ne-așteaptă.
O, viață blestemată,
Ține și cu mine-o dată,
Treci, viață, mai mereu
Și nu fi dușmanul meu,
O, viață, cum grăbești
Iute să mă-mbătrânești,
O, viață, cum te duci
Când am zilele mai dulci.
Dacă trăiești num-o dată
Unde te grăbești, viață?
Treci, viață, mai mereu
Și nu fi dușmanul meu,
Eu mă rog la Dumnezeu
Să rămân așa mereu,
Să-mi dea Domnul sănătate
Și de rău să nu am parte.
Refren:
Că omul cu suflet bun
Niciodată nu-i bătrân,
Are sufletul curat
Cum Dumnezeu i l-o dat.
Sensul versurilor
Cântecul reflectă asupra vieții trecătoare și importanța de a trăi clipa, menținând un suflet bun și credință. Vorbitorul își exprimă dorința de a rămâne tânăr în spirit și de a se bucura de viață, în ciuda inevitabilei treceri a timpului.