Fain îi jocul de jucat
Cu cine ți-i dor și drag,
Fain îi jocul de-nvârtit
Și bădița de iubit.
Când aud cântând de joc
Nu-mi stau picioarele-n loc,
Jocule, tu drag mi-ai fost,
Mie și la neamul nost’.
Și mi-i drag a mă uita
La cine știe juca
Jocul mândru legănat
Că-i joc de la noi din sat.
Drag mi-i omul veselos
Ce știe juca frumos,
Că cine joacă și cântă
Nu-i în veci lumea urâtă.
Sensul versurilor
Cântecul celebrează bucuria jocului și a dansului în cadrul comunității. Acesta evidențiază importanța tradițiilor și a legăturilor sociale, sugerând că muzica și dansul aduc fericire și alină tristețea.