Eu i-am spus mamii să știe
Că nu-mi trebuie avuție,
Nici palate, nici arginți
Că nu le-oi duce-n mormânt.
Dar noroc și sănătate
Să-mi deie dacă se poate,
Că astea, arză-le-ar focu’,
Eu nu stau la un locu’.
Eu la mamă-i mulțumesc
Cât pe lume eu trăiesc
Că mi-o dat noroc și bine
Ca să pot cânta la lume.
Și-oi cânta cui vrea s-asculte
De necazuri să mai uite,
Cine cântă și petrece
Mai ușor viața-i trece,
Atunci când n-oi mai fi eu
Rămâne cântecul meu.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă recunoștința față de mamă pentru norocul și binele primit, subliniind că valorile materiale sunt trecătoare, în timp ce cântecul și amintirea rămân. Ideea centrală este importanța bucuriei și a cântecului ca modalitate de a depăși greutățile vieții.
