Cine nu știe iubi,
Doamne, cum poate trăi,
Cine nu iubește-n lume
N-are la popă ce-i spune,
Cine-n lume nu iubește
La ce focul mai trăiește?!.
Nu mă bate, Doamne, tare
C-am iubit fără-necesare,
Dar Te rog, Doamne, mă iartă
Că mi-i dragostea curată
Că dragostea-i ca pita,
Greu poți trăi fără ea.
Doamne, nu aș fi crezut
Că pot iubi așa mult,
Badea-al meu, rază de soare,
N-are-n lume-asemănare,
Că de-aș trage cât am tras
De iubit tot nu mă las,
Leacul dragostii-l găsești
Num-atuncea când iubești.
Sensul versurilor
Piesa explorează importanța iubirii în viața unui om, legătura dintre iubire și credință, și ideea că dragostea este esențială pentru o viață împlinită. Vorbitorul își exprimă devotamentul față de iubire, chiar și în fața dificultăților.