Bade, cin’ ne-o despărțit
N-aibă cruce la mormânt,
Nici cuie la copârșeu,
Nici să-l ierte Dumnezeu.
Bădișor, când ai plecat
Eu dorul l-am îngropat,
L-am scos, bade, din inimă,
L-am îngropat în grădină.
Și i-am pus, bădiță, cruce
Să am un loc unde-oi plânge
Și din dor o răsărit
Un pomișor înverzit,
Plâng mereu și pomul crește,
Dorul nu se mai sfârșește.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă durerea profundă cauzată de o despărțire. Persoana care a provocat despărțirea este blestemată, iar dorul este personificat și îngropat, dar acesta renaște sub forma unui pomișor, simbolizând faptul că suferința nu se mai termină.
