Aseară vântul bătea,
Badea-n brațe mă strângea,
De-ar fi bătut vântul mult
M-ar fi strâns de m-ar fi rupt.
Dar noroc că vântu-o stat
Și bădița m-o lăsat,
Dar a plecat supărat
Că n-am stat la sărutat.
Bădiță, când îi veni
Treci prin fundul grădinii
Că vecinii mă păzesc
Să vadă pe cin’ iubesc.
Că eu cât trăiesc pe lume
La badea nu-i zic pe nume,
Numai puișor și pui,
Este-al meu și sunt a lui.
Sensul versurilor
O fată își amintește de o seară romantică cu iubitul ei, regretând că nu a fost mai afectuoasă. Ea îi cere să o viziteze pe ascuns, deoarece vecinii o supraveghează, și își exprimă afecțiunea jucăușă față de el.