Acolo la mine-n sat
Multe doruri am lăsat,
Dorul de părinții mei
Ce mă arde tare greu.
Casa-n care m-am născut,
Unde-am învățat să cânt
Și stăteam seara în prag
Cântam măicuții cu drag.
Vremea iute-o trecut
Și eu am îmbătrânit,
Știu că într-o bună zi
Nici eu, lume, n-oi mai fi,
Îmi pică lacrima-n barbă,
N-are cine să mi-o șteargă.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorul profund față de locurile natale și de părinți, reflectând asupra trecerii timpului și a inevitabilității îmbătrânirii. Naratorul simte o tristețe adâncă, accentuată de singurătate și de amintirile legate de casa părintească.