Nu vezi că țara ta plânge, plânge,
Singurii ce râd, când România plânge,
Ne cam ajunge, sigur ne-ajunge,
Singurii ce râd, când România plânge.
Avem o țară bogată,
Falimentată,
Problemele noastre-s ca vilele voastre,
Nenumărate, nenumărate.
Hai coboară din Mertan,
Să poți să vezi măcar o zi,
Cum pare totul dintre noi,
Dintre mii de datorii,
Hai dă o tură de țară,
Apoi o tură de lume,
Și sigur înțelegi,
De ce n-avem toți chef de glume.
DEȘTEAPTĂ-TE ROMÂNE! cântă toată România,
Că e altă zi sub soare-n care împărțim sărăcia,
DEȘTEAPTĂ-TE ROMÂNE! ce rămâne de noi peste ani,
Dacă ei ne vând cu totul, totul pentru bani,
Totul pentru ei, da pentru ei tu nu contezi deloc,
Și e al dracu de clar, tot ce vor, e să votezi pe loc,
N-avem nimic de dat, nimic de luat, nimic de aplaudat,
N-avem nimic de fapt un popor forțat adaptat,
Am așteptat zilele cu soare, domnilor tot așteptăm,
Știm cu toții că toate trec, da până atunci cum rezistăm?
Frate pentru frate, țara nimănui, aici nimeni nu-mparte,
Avem același tricolor, aceleași trei culori în sânge,
Singurii ce râd când România noastră plânge,
Ne cam ajunge, sigur ne-ajunge,
Singurii ce râd când România plânge. (x2)
Sub tricolor alergăm,
Da ne-am trezit singuri pe pistă,
Și când a fost vorba de bani,
S-au trecut singuri pe listă,
Sub tricolor nenea,
Știi, nesimțirea ta insistă,
Da nici faliți de tot,
N-avem nevoie de batista,
Știm să zâmbim pe rând,
Dacă nu ne permitem toți de-odată,
Și orice-ar fi n-o să ne vezi,
Vreodată cu fruntea plecată,
Cu sufletu-n stradă România e și-a noastră,
Mesaj pentru Cotroceni „ne e dor de absența voastră”,
Cică-i criză financiară, 25% jos,
Din salarii, că oricum aveam o viață prea roz,
De parcă tu știi, zâmbind cu cardul gol,
Parcă vezi și tu pustii, ce cer doar un viitor,
Sub tricolor domnilor, vorbesc în numele lor,
Și pun pariu că toți vor să te vadă o zi în locu lor,
O zi în România fără cardul tău full non-stop,
Non-stop conduși de oameni corecți, ca legea lu’ Boc.
Avem același tricolor, aceleași trei culori în sânge,
Singurii ce râd când România noastră plânge,
Ne cam ajunge, sigur ne-ajunge,
Singurii ce râd când România plânge. (x2)
Nu furăm, steaguri albe ne târăsc la războaie,
Și tot ce ne promit apoi, e apă de ploaie,
Apă de ploaie, tot ce ne promit apoi e apă de ploaie.
Și-acum pe bune nu mai pot să mă mai minți,
Pe bune nu mai dacă nu mai simți
Pe bune m-am prins că vrei doar războaie,
Și tot ce-ai promis e apă de ploaie,
Apă de ploaie, tot ce ne-au promis e apă de ploaie,
Avem probleme pe umeri, hai încearcă să le numeri.
Sensul versurilor
Piesa este un strigăt de revoltă împotriva corupției și a politicilor care afectează negativ poporul român. Artistul transmite un mesaj către clasa politică, denunțând indiferența și promisiunile deșarte, și îndeamnă la unitate și patriotism.