Strofa I:
Erai copilă când era vorba de glumit
Aveai glume bune întruna până-n zori la răsărit
Erai femeie matură, când era vorba de gândit
Parcă aveai tot timpul în poșetă asul pregătit
Erai naivă și ce bine îți mai stătea
Fericita îmi povesteai cât de roz e lumea ta, da
Deșteaptă foc parcă auzeai și ce gândesc
Parcă știai ce simt exact înainte să vorbesc
Ai știut mereu ce atitudine să îmbraci
Chiar dacă niciodată n-ai știut când să taci
Ai știut când să înjuri când să fii o doamnă
Și mai mult ca sigur o să fii o exemplară mamă
Problema ta, prea puține complimente
Problema mea era că nu-ți găseam defecte
Și din câte îmi amintesc, am vrut să-ți zic că ești perfectă
Dar n-am vrut să te jignesc
Refren:
Știu că nimeni nu-i ca tine
Împrăștiat și nu oricine te-ar putea suporta
Cum făceam eu cândva
Dar asta ești tu nu te poți schimba (x2)
Împiedicatul meu (x4)
Strofa II:
Cât despre mine fac bine dacă tot ai întrebat
Încă fac ala-n-dala totul încă nu m-am schimbat
La fel de întârziat neatent necalculat
La fel de dezordonat tot același împrăștiat
Mai știi când am zis să nu mai comandăm
C-o fac pe bucătarul dar n-am zis că după renovăm
Mai știi când am zis că mă duc până la piață
Am venit a doua zi fără banii de vacanță
Și habar n-am ce vreau dar ți-am mai spus
Încă cinez la răsărit micul dejun tot la apus
Încă plec de acasă mă sună vecinii să mă întorc
C-am lăsat apa să curgă și cafeaua pe foc
Și tot nu fac curat nici nu bat covoare
Nu fac cumpărături și n-ai vrea să fac de mâncare
Dar știi tu ce-ai avut acasă de fapt
Semnat: al tău împiedicat.
Refren:
Știu că nimeni nu-i ca tine
Împrăștiat și nu oricine te-ar putea suporta
Cum făceam eu cândva
Dar asta ești tu nu te poți schimba (x2)
Împiedicatul meu (x4)
Sensul versurilor
Piesa descrie o relație cu o persoană imperfectă, dar specială, acceptată cu toate defectele ei. Naratorul își amintește cu drag de momentele petrecute împreună și recunoaște unicitatea persoanei iubite.