Refren: Colindăm colind, colindăm frumos, colindăm colind, Domnului Hristos.
Se văd în zări trei magi venind și-o stea ‘naintea lor
Pe drumul spre Ierusalim călătorind de zor
Și-acolo în Ierusalim de-un prunc au întrebat
Că steaua Lui ei au văzut și-au spus că-i Împărat.
R:.
De-un Împărat ce S-a născut noi nu am auzit
Dar mergeți voi și-L căutați că poate-L veți găsi
Și-ndată ce-au plecat la drum cu toți se bucurară
Că steaua iar ‘naintea lor frumos li s-arătară.
R:.
Și-au mers până la Betleem și-acolo au stătut
Că steaua colo i-a oprit din drumul lor cel lung.
La ușa unui grajd ajunși ‘năuntru ei intrară
Iar Pruncul ce Îl căutau în iesle Îl aflară.
R:.
Sărac în șură lângă boi, cu mir culcat pe paie
Așa L-au găsit cei trei magi pe Dumnezeul Slavei.
Dar ei pe El L-au cunoscut că este Împăratul
Cel Bun, cel Mare și cel Sfânt ce lumea a creat-o.
R:.
Și-ndată magii s-au plecat cu bucurie mare
Și daruri scumpe din desagi au scos spre închinare
Tămâie, smirnă, aur mult cu drag I-au dăruit
Ca unui Domn și Dumnezeu și Împărat slăvit.
Sensul versurilor
Colindul relatează călătoria magilor către Betleem, ghidați de o stea, pentru a-L găsi pe Pruncul Iisus. Ei Îl găsesc într-o iesle și I se închină, oferindu-I daruri prețioase, recunoscându-L ca Împărat și Dumnezeu.