Versailles – Prințesă (Română)

Bobocul de floare frumoasă care se rupe e atins de inima mea,
Care este atât de transparentă, care este efemeră.
Ea spunea: „Vreau să fiu o floare”
Ea spunea: „Încă nu e timpul”.
Iubita mea, tu care îți ascunzi ochii umezi,
Din moment ce este dificil, din moment ce am dureri în piept,
Așa că nu pot respira,
Draga mea prințesă.
Vreau să protejez și tristețea și slăbiciunea ta pe care vreau s-o îmbrățișez,
Pentru că ar putea transforma în tine ceea ce vreau să țin în brațe.
Câteodată o persoană este un lucru care varsă lacrimi,
Un lucru care prezintă slăbiciune.
Este mai bine udată cu lacrimi această inimă care este uscată.
Adevarul este că tu ești aici,
Dar timpul nu te va întoarce,
Nu-mi doresc ca tu să nu refuzi pe nimeni.
Draga Prințesă..
Draga floare..
Tu ești piesa mea,
Prin urmare fii acea parte,
De acum înainte..
În brațele mele,
Vei avea încredere în mine,
Prin urmare fii în ochii mei.
Ajungi în totalitate și la tristețe și la singurătate întâlnite întâmplător,
Chiar dacă convingerea a înflorit puternic ca o floare într-o zi ploioasă,
Chiar vreau să mă bazez pe cineva care este încă un mugur?
Înțeleg.. deci acum mi-am udat cu lacrimi inima.
Vreau să te protejez ținându-te cu mâinile mele mai puternice,
Deoarece te-ai putea transforma într-o zi mai mult ca sigur.
De ce o persoană își aruncă departe aripile?
De ce o persoană îmbrățișează tristețea?
De ce o persoană se poate schimba ușor?.
Cu lacrimi care colorează această inimă,
Cu căldura care este transmisă cu aceste brațe,
Persoana care vine să învețe răspunsul..