VeritaSaga nu se ascultă, se simte
VeritaSaga nu se ascultă, se simte
VeritaSaga nu se ascultă, se simte
VeritaSaga nu se ascultă, se simte.
Strofa I (Jhivago) :
Drumul ne creștea sub picioare
Pe măsură ce făceam pași
Iar când sufletul primea de mâncare
Înapoi nu ne-am lăsat trași
Și dacă v-ați simțit atrași de ceea ce am avut de spus
Înseamnă că v-am fost alături
Când ați preferat să stați retrași în cameră
Privind în sus, așteptând răspunsuri
Care nu au fost trimise sau nu au ajuns
La neajunsuri
Și s-ar părea că ne-a ajuns
Chiar dacă împreună am descoperit taine
Acum cuvintele îmi sunt precum
Valize în care nu mai intră haine
Iar eu mă îmbrac în sentimente
Ceea ce simt e scris pe mine
Ca tatuaje permanente
Și dacă știi cine sunt e pt că e la vedere
Și înainte să spun la revedere
Vreau să-mi promiți acum
Pe picior de plecare
Că nu o să omiți să-ți trăiești viața
Ne datorezi măcar o încercare
Urmează adio
Nu plânge
Nimeni nu moare
Pt Jhivago, Praetor și Dribbler
Să vă cunosc a fost o onoare.
Refren:
Știi și tu că ne vântură vântul după cum vrea
Uneori nu simt pământul sub talpa mea
Și-atunci mi-aduc aminte
C-am învățat să simt fără cuvinte.
Strofa II (Praetor) :
Și spune-mi ce vrei
Să mai auzi de la acești 3
Oameni pe care i-ai numit zei
În ziua când ți-au fost aproape doar ei
Șoptindu-ți în căști că
Dincolo de măști
Ne ascundem prea des sufletul rănit
Și minte cel ce spune
Că n-a simțit nimic din ce am cântat
Încă nu am aflat dacă putem schimba lumea
Dar vom încerca la un moment dat
Și tu, și eu, pe aceeași frecvență mereu
Încercând din greu să exprimăm ce simțit
Deși deseori ne aflăm incapabili
Instabili sau mai bine zis handicapați emoțional
Am încercat să exprimăm ce am perceput mental
Și-atunci o lume nouă și-a deschis porțile
Și unindu-ne forțele
Ți-am închis ochii
Pt a privi prin ai noștrii
Și ai văzut îngeri și monștri
Lumea, așa cum ai vrea tu să o știi
Dar nu e încă,
Împreună am făcut sunete și cuv să plângă
Așa cum am știut mai bine
Mi-am golit buzunarele
Dar am lăsat în urmă ceva suflete pline
Acum e rândul altora
Să-și pună aripile
Și să ducă mai departe totul
V-am lăsat armele, jocurile și potul
Plus o bucată de pământ și o floare
E numai vina voastră dacă moare
Sau a noastra ca am sa vi tu si crescut-o se pare.
Refren:
Știi și tu că ne vântură vântul după cum vrea
Uneori nu simt pământul sub talpa mea
Și-atunci mi-aduc aminte
C-am învățat să simt fără cuvinte.
VeritaSaga nu se ascultă, se simte
VeritaSaga nu se ascultă, se simte
VeritaSaga nu se ascultă, se simte
VeritaSaga nu se ascultă, se simte.
Praetor:..
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre promisiunea de a trăi viața la maxim, depășind obstacolele emoționale și descoperind sensul dincolo de cuvinte. Artiștii își împărtășesc experiențele și încurajează ascultătorii să-și urmeze propriul drum, lăsând în urmă o moștenire de suflete pline.