Refren: (x2)
Singur am fost, singur am crescut
Pierdut pe drum, pierdut în fum, pierdut pan-acum
Sunt sincer dinainte, nu mai am cum
Nu, nu mai am cum.
Am început fără a privi înapoi
Au urmat scrieri și idei pe foi
Zile noi în care mă întrebam oare pot fi mai bun
Îmi ceream să fiu imun la influențele exterioare
Căci erau prea mulți cei care furau stiluri și cuvinte
Și deveneau astfel dintre cei ce nu vroiam să fiu de fel
Am fost de la început cel luat mereu peste picior: „Cine ești tu, Praetor?”
Dar nu mă tem, am teme complexe
În arii conexe vieții cu anexe pe latura socială
În noua școală sunt elev militant și greu de înțeles
Neinteresant căci nu prezint interes
Dar nu voi, ci eu v-am ales și deranjez
Căci accentuez nu pe tehnicitate, ci pe înțeles
Căci fără el, cuvintele ce-s? Doar înșiruiri
Rupte de conjuncții și verbe cu funcții
Pe care le poți mărunți fără să ajungi la un rezultat valid
Asta e. Deja am reușit pentru mine toată treaba asta
E un vis împlinit, ceva ce mi-am dorit de când am auzit că eu n-o pot face
Cine mi-a spus-o? Cel ce acum tace și zace unde eu ar trebui să fiu
Asta e, știu să scriu, știu să cânt
Iar vorbele mele sunt vorbe universale, nu vorbe în vânt
Câteodată vorbesc în gând cu-n alter ego
Uneori mă joc cu tehnix lego, visele le cognosc
Merg și mă găsesc singur
Sunt sigur de toate astea la fel ca de faptul că la
Categoria imagine am doar o stea
Nu-ți sunt ca alții, mereu mutații, mereu lângă ei
Căci dacă mi-au fost doar eu și sunt copilul cu barbă
Plimbându-mă-n iarbă, făcând saltul către patul unde-mi dau șah mat-ul
Atingând absolutul absolut votcă
În timp ce voi fredona absolutul
Și sunteți lutul din care creez cuvintele, vânătorii și țintele
Caii și flintele sunt piturile și armoniile
Sunt un Cronos modern
venit din infern cu miile de gânduri, de rânduri și frânturi de viață
O privire de-a mea va îngheța perspectivele
N-are rost să motivez, prea multe-s motivele
Praetor dă decisivele la respectivele meciuri cu pustanii
Ce au banii căci au o mamă deșteaptă
Și sunt neînțeles că judec după faptă, nu bârfă
Nu-s t***ă ca cei ce-și trag formație pentru femei
Și două, trei sandvișuri la baluri liceale
Eu și ai mei rămânem la ale noastre
La sorți nefaste fără neveste cu poze-n ziare
Rămân cel care sunt, din ce în ce mai cărunt
Un ultim Don Quijote luptând cu morile de vânt
Rămânând toate lucrurile care nu-ți plac ție
Acea apariție neobservată pe scenele din țară
O povară pentru auditoriu, un fel de ce vrea ăsta de la noi for you
Mereu în doliu ca toți să duc pe copcă
Nu vreau să mor că n-am încă casă, mașină, remorcă
Oricum remarcă, acum e totul mai clar
În trecut dispar faptele și actele mele, sute de belele din ’96 printre ele
Mai întâi singur, nesigur, apoi cu Jhivago și Dribbler desigur
Nici pe Connect’R n-o să-l uit, fii sigur (ha ha ha).
Refren (x2)
Singur am fost, singur am crescut (x2)
Ați ascultat Praetor la joacă, singur ca-n totdeauna
Pe un negativ de Dj Pedro, pentru 2003
Pentru cei care mai au suflete, pentru cei care nu neagă asta
Pentru voi toți
Sfârșit. Asta a fost
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimentul de singurătate și perseverența artistului în fața obstacolelor. El își afirmă autenticitatea și refuzul de a se conforma standardelor, subliniind importanța înțelesului profund al cuvintelor.