VeritaSaga – Multe.
Jhivago
Dacă mă gândesc bine
Față de ziua în care am deschis ochii
azi știu puține
Am auzit că ar fi răspunsuri în pahare pline
Și le-am golit
Însă, fără să găsesc ce mi-am dorit
Dar m-am simțit bine
Tre’ să recunosc
Sunt un visător de felu’ meu
Realitatea însă o cunosc
Și mă separ de ea mereu
Căci atunci când sunt în ea, nu mai sunt eu
Dar o țin aproape
Până când îmi învelesc ochii în pleoape
Și nu mai las visele să scape
Și apoi iar începe, sunt nehotărât
Nici fericit, nici posomorât
Trăiesc între două hotare
Pe un pod care se clatină și pierde scânduri
Iar când încerc să-mi fac ordine în cap
Îmi spun, „Doamne, câte gânduri.. câte gânduri”
Necazuri vin din senin
Atractii vin cu venin
Soluții nu găsim, devenim
Și când problemele se schimbă, revenim
De unde am plecat fără să știm dacă a contat
Efortul nostru de până atunci
Iar când viața își grăbește pasul, tu fugi
În loc să alergi
Iar asul pe care îl ții în mânecă
E doar indiferența
Ce stăpânește camera
Când respiri fum de cânepă.
Multe au fost, multe s-au dus
Multe-au mai rămas de spus, și-o să le spun
Nu trece-o zi fără să am pretenția să fiu mai bun
Încerc să nu-mi doresc să mă răzbun.
Multe au fost, multe s-au dus
Multe-au mai rămas de spus, și-o să le spun
Nu trece-o zi fără să am pretenția să fiu mai bun
Încerc să nu-mi doresc să mă răzbun.
Praetor
Au fost zile multe mi-am zis
Fă-i să asculte de frica de a mă auzi
M-am ferit de străzi
Că străzile sunt cenușii
Ce nu știi.. te învață fără să vrei
Și m-am mândrit căci mi-am păstrat culoarea
Mi-am păzit, îngrijit și crescut inversunarea
Pregătit pentru încrâncenarea
Cu marea viață, marea hoață
Care ca marea, val cu val te lovește
Și te învață cine ești
Și o dată intuită lecția
Parcă privești cu greutate
Orice răutate
A celor din jur
De multe ori înjur
Dar îmi trece
Încă doi ani și vor fi zece
De la primii fani
Și primele piese, primii bani
dați pentru ore în studio
Pentru un vis audio
Care începe mereu cu Yo, Yo
Yo, yo, yoyoyo, yo.
Și n-am timp de regrete
Fiindcă zâmbesc cu gândul la nopțile bete
Alea fără secrete
Și nici fete
Oricât de mult le chemam la bairam
Și nu conta nimic, cântam
Încă o fac, nu pot să nu cânt
Ziua de mâine s-o descânt
Și sunt multe încă de spus
Zeul în mână, cuvântul ăsta mi-a pus
Mi-a dat multe răsărituri și un singur apus
Ca să zâmbesc mai des,
Ca să zâmbesc, intens
Cu armele mele noi povesti
Fie ca ele se nasc în București
Sau cine știe unde
Ajung la tine prin unde
Sonore
Chiar dacă ia sute de zile sau ore
Din viața pământului eu câteva secunde trăiesc
Așa că aleg să spun ce am de spus și să zâmbesc.
Multe au fost, multe s-au dus
Multe-au mai rămas de spus, și-o să le spun
Nu trece-o zi fără să am pretenția să fiu mai bun
Încerc să nu-mi doresc să mă răzbun.
Multe au fost, multe s-au dus
Multe-au mai rămas de spus, și-o să le spun
Nu trece-o zi fără să am pretenția să fiu mai bun
Încerc să nu-mi doresc să mă răzbun.
Jhivago:
Am întrebări de pus
Răspunsuri de dat
Gânduri de ascuns
Oameni de uitat
Pe foaie, rânduri de pus
De gând să răsplătesc părinții pentru efortul depus
Și nu știu ce am, când mă blochez privind în ochii unei fete
Am două mâini stângi și mă simt lovit de două trepte
Am de urcat trepte,
Pete de șters,
Supradoză de stres
Același chin spus în alt vers
Iar lumea are un alt mers
Care mie îmi scapă
Am nevoie de dragoste cum are deșertul de apă
În mine port o epavă
Câteodată, în priviri am otravă
Și furia mă face să simt prin vene cum îmi curge lavă
De multe ori mi-e frică
Am senzația că totul pică
Și nu găsesc nicio soluție
Îmi închid ochii și-mi spun „Eșecul nu intră în discuție”
Am învățat că uiți adevărul dacă tot minți
Că totul se reduce la ce simți
Am găsit forța să merg mai departe
Când m-am gândit că vom deveni din copii părinți
Și privesc în gol
La școală, fumez pe hol
Ma fascinează modul în care se împrăștie fumul
Convins că duce undeva îmi urmez drumul
Și mai am o problemă
Nu mă pot detașa
Hm, asta e
Am tot ce am spus mai sus și e bine așa.
Multe au fost, multe s-au dus
Multe-au mai rămas de spus, și-o să le spun
Nu trece-o zi fără să am pretenția să fiu mai bun
Încerc să nu-mi doresc să mă răzbun.
Multe au fost, multe s-au dus
Multe-au mai rămas de spus, și-o să le spun
Nu trece-o zi fără să am pretenția să fiu mai bun
Încerc să nu-mi doresc să mă răzbun.
Sensul versurilor
Piesa explorează complexitatea vieții, cu suișuri și coborâșuri, regrete și ambiții. Artiștii reflectă asupra trecutului, prezentului și viitorului, căutând sens și forța de a merge mai departe, în ciuda obstacolelor. Mesajul central este despre evoluție personală și acceptarea imperfecțiunilor.