Mă scufund încet sub ape
Simțurile mi se ascund dincolo de pleoape
Ating cu vârfurile degetelor oglinda apei
Visul ăsta este ușa din pragul nebuniei
Nu uita de unde ai plecat, nu e un loc pe hartă
Mai bine zis, tu nu te uita pe tine cum erai odată
Într-un ocean de probleme și griji, indiferența e o barcă
Trag, dau drumul, inspir, expir
Retrăiesc visele de când eram copil
Nu țineam nimic în mine, aveam ochii plânși
Multă ură se adună acum în pumnii strânși
E din ce în ce mai greu să țin capul pe pod
Între prezent și trecut timpul pare a fi mort
Mă scufund încet sub ape
O mână de copil mă trage în sus
Se salvează de la moarte.
Refren:
L-am uitat într-un album undeva prin dormitor
Căci m-am grăbit să pășesc prea rapid în lumea lor
Mă ascund și-l chem când am nevoie de un sfat
El e salvarea de la înec
Copilul zvăpăiat.
Pastrez două minți într-una
Copilul din mine se ține de șotii-ntruna
Invincibili împreună, invizibil dar nu-i pierd urma
Pe el îl păstrez întotdeauna.
Vocea mică din capul meu despică în bucăți ce-i greu
Aplică o logică simplă, Eu, egoism și caterincă
Zmeu prins, mai e o oglindă, tot mereu fără frică
Să întindă coarda, fuge, nu-l prind
Vreo fată dacă-l place e-n limbă
Intens trăind sex sau iubind
Orice crez tre’ să-l simtă
Încerc să retez din timp exagerări în ceea ce simt
Lui nu-i trebuie mult să se aprindă
Eu sunt calculat, el ia calcule în râs
Neastâmpărat, creează obstacole în plus
E dus
Dansează printre tentacole
Eu încerc să mă balansez
El vede miracole
Spus unei voințe mai mari
Cred că vreun drac s-a ascuns
Printre ițele minții mele anapoda
Nu voi capota, pot dar nu vreau să-l scap
Când lațul se strânge prefer să-l am pe el în cap
Copilul zvăpăiat.
L-am uitat într-un album undeva prin dormitor
Căci m-am grăbit să pășesc prea rapid în lumea lor
Mă ascund și-l chem când am nevoie de un sfat
El e salvarea de la înec
Copilul zvăpăiat.
Păstrez două minți într-una
Copilul din mine se ține de șotii-ntruna
Invincibili împreună, invizibil dar nu-i pierd urma
Pe el îl păstrez întotdeauna.
O ardeam lejer
Aveam timp și loc de aici până la cer
Aveam lumină pe chip și foc în priviri
Nu înțelegeam de ce se uită părinții la știri
Să cresc m-am grăbit nițel
Deși știind că n-o să-mi placă
Timpul s-a grăbit și el
S-a depus în straturi peste oglinda în care mă privesc
M-a îmbrăcat gros, oricât de multe haine aș da jos, pielea n-o găsesc
Am devenit ce am vrut, adică un om mare
Pe drum merg și lupt
Mă port ca atare
Sunt tot mai rezervat în cuvinte
Nimic nu mai e ca înainte
Detalii nu mă obosesc să țin minte
Zâmbesc mai puțin, zâmbesc ca să ascund armele pe care le dețin
Plâng mai des, dacă mă întrebi eu îți răspund că fac bine
Lacrimi nu ies, visele-s tot aici dar nu mai vreau să ajung la ele
Pentru că am învățat să mă abțin de ideea că e mai bine așa
Mulți agățați se țin
Eu m-am lăsat să cad
Vreau să fiu iar copil
Hai joacă-te cu mine puțin.
L-am uitat într-un album undeva prin dormitor
Căci m-am grăbit să pășesc prea rapid în lumea lor
Mă ascund și-l chem când am nevoie de un sfat
El e salvarea de la înec
Copilul zvăpăiat.
Pastrez două minți într-una
Copilul din mine se ține de șotii-ntruna
Invincibili împreună, invizibil dar nu-i pierd urma
Pe el îl păstrez întotdeauna
Sensul versurilor
Piesa explorează conflictul dintre maturitate și copilărie, regretul pierderii inocenței și dorința de a se reconecta cu sinele copilăresc. Protagonistul se simte copleșit de greutățile vieții adulte și găsește refugiu în amintirea copilului din el, văzut ca o sursă de sfaturi și salvare.