Pentru că vreau mă tot iau la trântă cu destinul
Pentru că vor se avântă și alții și simți chinul
În lupta eternă
Trebuie să fii treaz mereu chiar dacă pui capul pe pernă
Ține un ochi deschis, și uită că-ai tăi ți-au promis
Că dacă înveți vei fi mare
La orice pas mai faci un compromis
Și totul pare decis
Dar nu-i așa. Pentru că vreau am ucis
Pentru că pot am ascuns orice vis
Undeva adânc. Și-acum îmi mănânc
Ultima fărâmitură de trecut
Beau ultima picătură de prezent
Trag în piept viitorul
Sătul să trăiesc rolul
Unui actor după o înscenare bolnavă având mereu reflectorul
Limitând spațiul în care mă transform permanent, indecent
În cel mai competent animal de pradă
Și pentru că vreau îi fac pe alții să vadă
Pentru că pot nu-i voi lăsa să cadă în prăpăstiile existenței
Se simte clar necesitatea prezenței mele
Și sunt paznicul nopții spunându-ți cum să obții ce-ți lipsește
Pașește în lumea mea.
Cineva odată îmi spunea:
Ce suntem noi fără iubire?
I-am răspuns oameni ca mine trăind o amintire urâtă
Desprind de-ale sorții fire, programând orice gând
Mergând înainte, lăsând oameni plângând
Distrugând partea juvenilă prin cea matură
Văzând nume, legând cuvinte, văzând locurile lor pe pământ
Dispărând, lăsând în urmă dovezi copleșitoare
Ce susțin că viața nu are un drum prestabilit
lansând ipoteze ce au reușit să distrugă
Omul ce se simte slugă unui zeu
Să fie clar propriul stăpân sunt doar eu.
REF:
În dorințele noastre
Stau stăruințele voastre
În sentințele tuturor
Stau durerile ce vor
Să iasă la lumină
Pentru că vreau las
Vremuri să treacă
Vremuri să vină.
De ceva timp mi se cere prea mult
Și primesc prea puțin
Cerul-i încă deasupra
Dar nu știu cât mai pot să țin
Am ajuns să mă întreb ce se-ntâmplă dacă-l las să cadă
Poate nu-i chiar așa de rău
Dacă mă obișnuiesc să fiu pradă
Sunt un fluture
Ce roagă vântul să nu-i scuture
Culoarea de…
Să nu-i vânture
Jarul din suflet
Fac în gând ture
Prin trecut
Și-am început să văd cure
De slăbire a lanțurilor
Căci nu încetează să mă usture
Vrând prea multe pentru dragoste
Un singur plasture
Iar fericirea-i o cămașă de second hand
Cu-n singur nasture
Și totuși vreau s-o port
Chiar dacă simt că nu mai suport
Pentru că vreau trec prin toate astea
Deși războiul îmi vrea moartă oastea
Titani fără timp și loc mă pun pe fugă
Dar eu vreau să trăiesc mai mult decât vor ei să mă distrugă
Iau foc și renunț la rugă
Ochii mi s-aprind sub glugă
Mă umplu de dispreț când îi văd că-ndrugă
Poști. Când de fapt orice suflet are un preț
Dar nu te îngrijora, fii isteț
Asta înseamnă că poți să și cumperi
Nu doar să vinzi
De ce tinzi la pământ să te întinzi
Și după ajutor să strigi
Nu e de ajuns să nu vrei să pierzi,
Ar fi bine să vrei să câștigi!
REF X 2
Sensul versurilor
Piesa exprimă o luptă continuă cu destinul și greutățile vieții. Vorbește despre dorința de a depăși obstacolele, de a trăi mai mult decât vor alții și de a-și păstra individualitatea într-o lume ostilă.