Și știi și tu, că frica nu e un atu
Când nu e altu lângă tine să-ți zică:
-Lasă, totul va fi bine
Și totul depinde de cine, de tine
Căci frica se prinde.
De cine?.. de suflet, de cine?. de suflet
De cine?. de centrul tău
De ce e totul rău?. te întrebi mereu
Ca să-ți explice tot la fel de greu ca..
Atunci când vrei să definești un zeu
Și unde te ascunzi, eu..
M-am ascuns cu mult înaintea ta
Am simțit acest tumult, înaintea ta
Altfel nu pot fi în sufletul și mintea ta
Spui că-n mintea ta ți-e frică
Lumea e, atât de mică.
Pot să-ți spună cei ce au murit coșmaruri multe cică
Și nu uita că poți alege, ai
Un judecător, un judecat și doar o lege
Și mă întreb de ce nu înțelege?
Atât de. ușor, atât de. ușor, hai
Repetă cu mine. e atât de ușor. atât de ușor.
Refren:
Chiar dacă corpul doare, eu pot mereu să zbor
Chiar dacă corpul moare, eu pot să aleg, să nu mor
Cât despre frică, e în fiecare din noi
Ne șoptește și ne lasă goi.
Când se ascunde, și eu devenim doi și
Trăim parcă-ntâia oară separați de voi
Iar frica e un sentiment supus.
De voință. ne-a fost de sus pus.
Ca să ne-nfrângem limitările
să ne uităm haltele și gările.
Nu uita că frica se prinde
De cine?. de suflet, de cine? de suflet
De cine?. de suflet? de cine?. de centrul tău
Ai grijă de cine, de tine și de cerul tău.
Refren:
Chiar dacă corpul doare, eu pot mereu să zbor
Chiar dacă corpul moare, eu pot să aleg, să nu mor
Eu pot să aleg să spun te ador
E o zi. atunci când mă voi trezi.
E ca o buclă în stomacul tău
Ca o nălucă, e copacul rău.
Care crește-n suflet,
Te păzește, te păstrează-n scutec
Te previne, că dacă nu asculți n-o să-ți fie bine
Îți șoptește: pericolul vine.
Cu buzele lipite de ureche, te acoperă
Ca o plantă care crește pe o casă veche
Te-nvaluie cu tine, devine pereche
Vrea să trăiască-n ochii tăi
Când ești încercat pe fața ta apar stropii săi
Și toți cei care te confruntă
O recunosc ușor, o sărută
Prezența ei le spune că vor câștiga, fără luptă
Și am simțit-o toți..
Măcar o dată ai simțit-o și tu, să negi nu poți
Știm amândoi cum e, e greu să respiri,
Să mergi nu poți, nu poți decât
să te miri. cum voința ta se face bucăți
N-ai uitat cum te-a făcut, să îți cobori privirea
Ai simțit cum îți fură sclipirea.
Din ochi, lăsându-i goi ca niște gropi, rupe.
Lanțurile. n-o lăsa să te târască prin toate.
Șanțurile..
Nu uita că frica se prinde
De cine?. de suflet, de cine? de suflet
De cine?. de suflet? de cine?. de centrul tău
Ai grijă de cine, de tine și de cerul tău.
Refren:
Chiar dacă corpul doare, eu pot mereu să zbor
Chiar dacă corpul moare, eu pot să aleg, să nu mor
Eu pot să aleg să spun te ador
E o zi. atunci când mă voi trezi.
Chiar dacă corpul doare, eu pot mereu să zbor
Chiar dacă corpul moare, eu pot să aleg, să nu mor
Eu pot să aleg să spun te ador
E o zi. atunci când mă voi trezi
Sensul versurilor
Piesa explorează natura fricii ca un sentiment omniprezent, dar controlabil prin voință. Ea încurajează ascultătorul să-și înfrunte temerile și să-și depășească limitele, amintindu-i că are puterea de a alege să nu se lase copleșit de frică.