Suntem toți în aceeași oală
Nu există ierarhie decât pentru cei ce nu văd că asta e o prostie de c***t
Omule te crezi mai deosebit
Ai impresia că toți dorm și doar tu te-ai trezit
Nu știu cine te-a prostit că contezi atât de mult
Pe mine nu mă deranjezi dar m-am săturat să te ascult
De mult nu am mai văzut tineret trezindu-se
Însă mulți au dat-o pe rock doar zbenguindu-se
Sunt multe trupe de hip-hop care cântă de șmecherie
Care pun tot felu’ de tampenii pe hârtie
Sunt multe trupe de rock care fac doar gălăgie
Dintr-o mie 1 din copii nu vrea să fie ca niciunu din ceilalți 1000
Și astfel sunt altfel
Unu diferit de restu’
Și restu’ exact ca el
Atât de puțin contează imaginea ta ce o lași în spate
Oricât de bine ai fi îmbrăcat nu ai prioritate
N-are rost să faci ceva nobil că oricum la nimeni nu-i pasă
Că stai acasă
Că muncești sau că te învârți oricum nu prea contează
Toți suntem varză
Și țara e o plantație
Noi ne cultivăm pe plantație grație
Astora care ne-au băgat televizor prin cablu, dăm pe cârcotași în?? că de la știri ne doare capu’
Ne ia dracu sau mai degrabă durerea de stomac, te-ai descurcat, stai relaxat că ăștia oricum îți vin de hac
Știu mai bine să numere banii decât populația din sărăcie
Bine că doar statisticile rămân pe hârtie
În România mai nou se face haz de prostie
Prostu’ râde de prost că cică prostu’ nu prea știe
Cică dacă râzi de prost ești mai prost ca el, să mor
Ce dracu’ studiezi, băi?
Ierarhia proștilor
Pe viitor să sperăm că nu o să se mai întâmple
Și încearcă te rog să folosești ce ai între tâmple
Vreau să le deschid mințile oamenilor nu să-i critic
Să le explic că e ok să fii cinic
Oricum nu contează că știi că totul merge la psihic
Și dacă ajungi să gândești așa începi să renunți la spiritu’ civic
Teoretic ți se pare simplu și totul e foarte calm
Practic îți este greu uneori să-ți ieși din tipar
Măcar un minut pe zi să gândești global fără să ți se pară bizar
Să gândești cum alții nu cred că e normal
E un coșmar, uneori se întâmplă să fii paranoic
Gândești ok dar fiindcă nu ai schimbat nimic nu ești eroic
Am oroare de oamenii care sunt încă conectați la sistemul împuțit care produce ratați
Și sunt formați pentru societate, fac politică
Oamenii sunt prea mari pentru o lume așa de mică
Te intrigă
Știu că ce am scris nu o să-ți schimbe viața
Apleacă fața la instanța vieții, asta e prefața
N-are rost să te zbați că poate mori
N-are rost să mori că și așa trăiești în zbori
Ori de câte ori viața te stresează, adu-ți aminte că tot ce contează e că nimic nu contează
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment de cinism și deziluzie față de societate și sistemul în care trăim. Vorbește despre inegalitate, superficialitate și lipsa de sens, sugerând că, în cele din urmă, nimic nu contează cu adevărat.