Aho, aho, copii și frați,
Stați puțin și nu mânați,
Lângă boi v-alăturați
Și cuvântul mi-ascultați.
Ia mai mânați, mai!
Hai, hai..
S-a sculat mai an
Bădica Traian
Și-a-ncalecat
Pe-un cal învățat
Cu șaua de aur,
Cu nume de Graur,
Cu frâu de mătase,
Împletit în șase,
Cât vita de groasă.
El în scări s-a ridicat,
Peste câmpuri s-a uitat,
Să aleagă-un loc curat
De arat și semănat.
Și-a pornit într-o joi
Cu un plug cu doisprezece boi
Boi boureni,
În coada codalbeni,
În frunte țintatei.
Ia mai mânați, mai, flăcăi!
Hai, hai..
La lună, la săptămână,
Își umplu cu aur mâna
Și el vru să vadă
De-i dete Dumnezeu roada.
Era-n spic cât vrabia,
Era-n bob cât trestia.
Ia mai mânați, mai!
Hai, hai..
Traian iute s-a întors
Și din grajd alt cal a scos.
Un alt cal mai năzdrăvan,
Cum îi place lui Traian,
Negru ca corbul,
Iute ca focul,
De nu-l prinde locul.
Cu potcoave de argint,
Ce dă sporul la fugit.
Traian iute-a-ncalecat,
La Tinchin a apucat
Și oțel a cumpărat,
Ca să facă seceri mari,
Pentru secerătorii tari.
Și-altele mai mititele,
Pentru fete ocheșele
Și neveste tinerele.
De urat, am mai ura,
Dar mă tem că va-nsera,
Pe-aici, pe la dumneavoastră,
Departe de casa noastră.
Și ne-aștepte și-alte case,
Cu bucate mai gustoase,
Cu pâine caldă pufoasă,
Cu vinul de viță-aleasă,
Cu Cotnar de Drăgășani,
La anul și la mulți ani!
Sensul versurilor
Plugusorul este o urare tradițională de Anul Nou, care celebrează munca agricolă și urează belșug și prosperitate pentru anul care vine. Textul descrie un plug tras de boi, aratul pământului și speranța într-o recoltă bogată.