Neică la inima mea
Ce s-a pus nu se mai ia, măi,
Neică la inima mea
Ce s-a pus nu se mai ia, măi,
S-a pus neiculiță dor
Nu se ia până o să mor
Nu se ia până o să mor,
S-a pus neiculiță dor
Nu se ia până o să mor,
Nu se ia până o să mor.
Măi neicuță n-am ce-ți da
Să-mi iei doru cu mâna, măi,
Măi neicuță n-am ce-ți da
Să-mi iei doru cu mâna, măi,
Să-mi iei doru cu mâna, măi,
Să-l pui la inima ta
Să mi-l dai când l-oi cerea,
Să-mi iei doru cu mâna, măi,
Să-l pui la inima ta
Să mi-l dai când l-oi cerea.
Să vezi și tu ce dor duc
Numai noaptea când mă culc, măi,
Să vezi și tu ce dor duc
Numai noaptea când mă culc, măi,
Noaptea-mi pare cât un an
Și perina bolovan,
Și perina bolovan,
Noaptea-mi pare cât un an
Și perina bolovan,
Și perina bolovan.
Că le-a spus ochilor mei
Să nu fie lăcomei, măi,
Că le-a spus ochilor mei
Să nu fie lăcomei, măi,
Eu le-am spus, ei nu m-ascultă
Tot după frumos se uită,
Tot după frumos se uită,
Eu le-am spus, ei nu m-ascultă
Tot după frumos se uită
Tot după frumos se uită.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă sentimentul profund de dor și suferință al unei persoane îndrăgostite. Persoana își dorește ca celălalt să simtă același dor și se plânge de nopțile lungi și grele din cauza acestui sentiment. Ochii, neascultători, tânjesc mereu după frumos.