Mai este țară-n țara noastră,
Mai este cer, mai sunt români
Mai este dulce glasul mamei
Mai este apă în fântâni.
Mai e Moldova-n jurul Putnei
Mai e-n inimi deal
Mai e Muntenia-ntreagă
Mai este dragul nostru Ardeal.
Nu-i cale-napoi, puterea e-n noi
Nu ne vine dintre astre
Noi veșnic zbuciumați, noi suntem frați în frați
Ne vedem de ale noastre…
Mai este dragoste pe lume
Mai sunt bărbați, mai sunt femei
Mai e nevoie de cultură
Mai e nevoie de idei
Mai e-n noi, în toți, răbdare
Căci suferim de mii de ani
Mai sunt descumpăniri absurde
Mai e nevoie de țărani.
În roșu, galben și albastru
Nu viețuiesc doar trei culori
Ci blânda rază a speranței
Mai e nevoie de valori
N-ajunge doar ca tricolorul
Pe țară bate neîntrerupt
Să facem bine și dreptate
Să fie pâine de destul.
La Putna viu e domnul Ștefan
Și la Craiova e Mihai
La Târgoviște treaz așteaptă Iancu
Cu cel mai lung discurs, no hai
Trecutul totuși nu ajunge
Nu el ne apără postum
Să fim pe viață și pe moarte
Lângă eroii de acum.
Contraselecția ne doare
E ca o crimă de omor,
Pornită contra fiecărui
Și împotriva tuturor.
Să scoatem țara din necazuri,
Să scoatem omul din nevoi,
Să așezăm pe vatra țării
Toate grădinile din noi.
Mai este țară-n țara noastră,
Mai suntem și vom fi stăpâni,
Cât mai rămâne cer în ceruri
Și apa murmură-n fântâni.
Sensul versurilor
Piesa este un imn patriotic care celebrează valorile și tradițiile românești, exprimând speranța într-un viitor mai bun. Subliniază importanța unității, a culturii și a valorilor morale pentru depășirea dificultăților și construirea unei țări prospere.