Îmbrățișarea mării
Lângă țărmul cu străluciri de bal
Tu, mireasă a ultimului val
Zeitate albastră
Marea e stăpâna noastră
Și iubirea, surâsul ei final
Poate marea, iubind la țărm un far
Ți-a dat viață din valuri de cleștar
Poate te-a imaginat
Pe-o corabie uitată
Cel mai pașnic marinar
Refren: Mai rămâi, nu pleca
Să-ți sărut, iubita mea
Valul care-a plâns pe glezna ta
Să visăm până-n zori
Că suntem nemuritori
Pe-o corabie de flori, de flori
Lângă marea ce-mpacă despărțiri
Ninși de sarea atâtor amintiri
Suntem nunta de fluturi
Pentru-a nu strivi săruturi
Pe nisipul trecutelor iubiri
Valul mării, sub zări de catifea
Cu iubire ne va îmbrățișa
Și vom fi numai priviri
Semănând atâtor miri
Care s-au iubit cândva
Refren: Mai rămâi, nu pleca
Să-ți sărut, iubita mea
Valul care-a plâns pe glezna ta
Să visăm până-n zori
Că suntem nemuritori
Pe-o corabie de flori, de flori
Sensul versurilor
Piesa descrie o poveste de dragoste eternă, legată de mare și de elementele ei. Doi îndrăgostiți își găsesc refugiul și nemurirea în brațele mării, visând la o iubire pură și veșnică.